OT - over time. adica ore suplimentare.
si in timp ce stau cum ar veni peste program, imi zboara gandul undeva in nordul tarii... cam pe unde presupun ca se afla el acum. Se va intoarce. Cel putin de data asta stiu ca se va intoarce, asa a zis, si ca o sa ma sune - deci o sa ne mai vedem. Dar cu toate astea - sau chiar si asa - tot timpul asta de cand ne cautam si ba ne gasim ba suntem de negasit - el pt mine, eu pt el, eu pt mine... TOT TIMPUL ASTA - il risipim sau ce facem??
Mie imi place. deci nu il consider tocmai risipit - nu e ca si cand aveam un PLAN care trebuia dus la indeplinire - casa, doi copii, masina si rate la banca. Nu deloc. dar nici nu simt ca si cand am construit ceva in relatia asta. adica poate el simte acum dupa... 15 ani ca are mai multa incredere in mine sau ca acum stie sigur ca se simte bine cu mine. Insa eu? am mai multa incredere in el? Il simt mai aproape? mai cald?
Cred ca ne simtim amandoi mai batrani, mai linistiti, mai constienti de faptul ca viata e un cumul de experiente si de oameni de care te lovesti... si din care e bine sa pastrezi partile bune - cat mai mult si cat mai aproape.
Cred ca ce ne leaga pe noi, dincolo de atata TIMP de cand avem aceasta relatie, este sentimentul regasirii - ceva familiar, aceeasi atitudine fata de lume si de standardele ei - desi... ce ne deosebeste este felul cum vedem VIATA. La capitolul asta sta mai bine decat mine. Pozitivism? Incredere maxima in sine? chestii care mie imi lipsesc in mare masura.
Dar - compensam.
