imi retrag sperantele :)))

sperantele si timpul investit in activitatea de sustinere a nationalei.
ghinion, n-avem cu cine.

hai Romania

hai sa nu consideram inca pierduta si sansa asta, si urarile risipite in van. Speranta moare ultima, si cand a murit - se stinge si lumina.
personal sunt cu un ochi pe Copa America - unde messi e "in the zone", si cu celalalt pe ultimul meci al nationalei in grupe.
indiferent ce facem noi, macar Argentina sa ia cupa - zic :P
nu e frumos, dar e sincer.

Alta zi, aceeasi viata.

Deci viata e un chin din care trebuie sa invatam chestii.
Sa zicem ca pana aici e limpede.
Desi...

Rulam scenarii imposibile

Mult timp trebuie sa fi pierdut eu imaginand niste intalniri imposibile, sau improbabile - noi doi, pe strada, in centru... peste niste ani: eu cu niste experiente de viata la activ, ceva gen - un copil, un divort... o cariera acaparatoare (adica nimic din ce imi doresc cu adevarat - doar ce se cere pe piata :))) si tot ruland scenarii imi dadeam seama cat de neverosimil e totul.
cat de ALTFEL ar trebui sa fie viata mea.
si cand m-ai intrebat CE vreau eu de la viata pt mine... s-a rupt filmul.

macar de m-as fi trezit din somn in clipa aia.

hai ca am inteles

am inteles azi mergand pe drum spre birou, de la metrou, ca:
viata = DURERE
si ceva parfum de tei... adica usor aromata.
asta s-ar traduce cu - DURERE indulcita cu ceva SPERANTA.

dar la baza tot durere.

ok, nu mi-a trebuit mult - doar 39 de ani si ceva...

astazi

cu totul altfel as fi crezut ca o sa fie.
dar am bagat de seama ca atunci cand imi fac planuri sau am anumite asteptari de la timpul meu, atunci nu iese nimic din ce am imaginat. de ce? universul stie.
azi 4 iunie - un prieten drag/ fost iubit se insoara, o prietena / fosta colega de suferinta la un job care mi-a ramas pe suflet, isi boteaza primul copil - o fetita, iar  un amic/ blogger si scriitor - si-a lansat prima carte, am zis ca o sa fiu la lansare dar... din cauza de masea de minte extrasa, si alte cauze adanci... eu azi in afara de faptul ca am facut piata - farmacie, lapte si paine, am stat ACASA.
incep sa ma conving de faptul ca sunt antisociala, si sa ma resemnez cu asta.
se putea si mai rau - puteam sa fiu ca frati-miu: dependenta de socializare!!!
il invidiez, dar nu as putea face schimb cu el. eu nu sunt asa. eu sunt... aiurea in tramvai.
si nici macar acolo - in weekend prefer fara ratb. eu cu mine. cel mai bine.
au mai fost vreo 3 cafele, 2 filme, un serial... niste perdele de pus, cam atat.
s-a risipit si ziua asta.

Ziua copilului care este

Mama imi repeta de peste 3 decenii... :P ca nu conteaza cati ani am, tot copilul ei am sa fiu. eu si frati-miu, se intelege!
Ok. pana aici de acord. dar sa imi si spuna la multi ani, si eventual sa imi faca si cadouri de 1 iunie... asta e usor disturbant.

later thought

de fapt... imi dau seama ca si mama este un copil in sinea ei. asta e ok.