bine ca am ajuns abia pe la a 44-a... in a 45-a zi, de tristete, am uitat sa mai fiu recunoscatoare. Dar nu ma las de ele, deja pt azi am un motiv pt care sa fiu recunoscatoare - noua mea perna anatomica care a inlocuit-o pe aia veche si uau... chiar am simtit o diferenta in calitatea somnului si viselor!
sa fi fost doar autosugestie? nu cred. chiar e mai buna, mai tare, mai usoara si mai curata evident. conteaza! energia aia care se acumuleaza dupa atatea nopti zbuciumate... trebuie aruncata departe. ZEN.
deci astea 100 de zile in care imi notez recunostinta pe hartie - se presupune ca imi schimba ceva retele neuronale, ca practic imi modifica spre bine modul de a gandi, felul cum functioneaza creierul meu - si ca nu o sa mai vad in toate doar partile rele. aia ar fi ideea.
E un exercitiu pt creier - il fortez practic sa vada partea buna a lucrurilor, jumatatea aia plina a paharului - chiar si atunci cand paharul e cu pishat ca mai avem si zile kkcioase evident... dar un motiv cat de firav de recunostinta se mai gaseste!
totusi ca sa compenseze - sau sa refuleze, nu stiu exact cum e mai bine, ar trebui poate sa existe si o lista pe negativ - cu motive pt care sa iti bagi picioarele in fiecare zi. dar nu ai face decat sa alimentezi cu ura constiinta proprie, si asa sictirita de viata asta care este.
Deci asa nu. revenim la lista cu 100 de filme de vazut intr-o viata :)))) aia e cu 1000, si e ditamai cartea - btw o am deja, cadou de la frate&cumnata, 100 de motive de recunostinta!
Oare o sa ma transforme intr-o optimista imposibila?!?
