A fost odata

A fost odata un baiat - si o fata... bine au fost ceva mai multi baieti... si muuult mai multe fete dar povestea asta este despre fata care credea ca il iubeste pe baiat desi ma tem ca nu stia ce-i aia sa iubesti pe cineva.
S-au intalnit prima data la un hotel - in receptie, primul loc de munca pentru amandoi - coincidenta sau ce? - desi fata era cu 3 ani mai mare decat baiatul, dar el era mult mai inalt decat ea.
Si cumva, ceva s-a legat intre ei... si a durat vreme de 15 ani aceasta legatura, ok relatie atomica sau ce aveau ei - el nu voia sa se insoare, ea nu voia sa faca copii sau sa faca de mancare :P deci o relatie pe baza de entropie. Adica era cam fiecare cu a ma-sii! mno.
Nu stiu cum se facea totusi de ajungeau mereu in acelasi pat - al lui, desi locatii diferite - ca in tot timpul asta fata a ramas vreme de 33 de ani in acelasi bloc si apartament de la etj 1, in vreme ce baiatul a schimbat 3 apartamente - etj 9 , la casa si in final s-a oprit la etj 6 - asta fiind si cel mai fain apartament... vizavi de parc si cu vedere larga la copaci. Am uitat sa zic ca fata iubea rau copacii... dar sa nu ne imaginam acum ca pentru ea a ales el apartamentul. :)))
Nu stiu el cat se gandea la ea, dar ea era constant urmarita de gandul la el. Un gand bun de altfel - adica nu incerca sa dea de el sau sa-l urmareasca. Nu deloc.
Mai degraba visa cu ochii semi-deschisi la urmatoarea lor ciocnire. Si s-au tot ciocnit in diferite ocazii si cu diferite intensitati si variate frecvente, pana cand, cu timpul, se pare ca... sufletele li s-au cam tocit. Timpul cum stim - nu iarta nimic.
La ultima ciocnire baiatul i-a zis fetei ca el pleaca in lume... sa se adune!
Si cum a zis asa a si facut.

Acum fata - ramasa acasa, in blocul ala in care sta de 33 de ani... cu balcon mare si copaci multi, se uita dupa baiat - si se gandeste ea sa-i scrie. Si chiar o face - ii pune in cuvinte o bucata din sufletul ei, bine o bucatica mica ( intotdeauna a fost zgarcita la capitolul asta ) asa doar cat sa stie el ca ea il urmareste cu gandul si il roaga sa ii raspunda, iar el arunca cu un "multumesc" dupa ea...
Un "multumesc" e ceva. Adica nu e ca o tacere - alea ustura cel mai tare. Dar ce anume sa inteleaga ea ca poate insemna un "multumesc"? e un adio? sau e o incurajare? sau ce ma-sa mare?!?
De ce trebuie sa interpretam tot? Ce ar mai fi de inteles aici??
In final se pare ca tot SPERANTA doare cel mai tare...
THE END ?!

mihai

da, numele asta ar trebui sa fie asa un laitmotiv al scrierilor mele si in special al Timpului risipit. mno.
sa purcedem...
asa se face ca vineri la birou - de prea multa activitate ce aveam, am dat un search pe google si am dat peste vlogul lui. Initial am simtit cum mi se inmoaie genunchii, bine ca stateam confortabil pe scaun, dar da - emotii au fost. Apoi au trecut. Parca vazut pe monitor pare mai arogant decat in bucataria lui. Acum sper sa nu fac cum se teme cherie - adica sa ma zgaiesc toata ziua la mihai pe youtube - ar fi cam trist si fara rost, clar!
E TIMPUL sa inteleg odata pentru totdeauna ca drumurile noastre se despart definitiv. Si am ramas cu ceva regrete printre care ala ca nu am ramas sambata aia (ultima noapte, ultima dimineata, ultima masa, ultima cafea) la el: "hai ca acum suntem si mancati"... nuuu, eu ma grabeam sa ajung acasa ca venea frati-miu sa o aduca pe erica... si parca fugeam de el, de frica sa nu ma trezesc. Si regretul ultimei intalniri pe care am stricat-o pe Alien Covenant :)))
Am acest talent de a rata sfarsiturile.