Thinking about u

This is me, thinking about u. Pentru ca tu esti gandul meu luminos. Unul dintre ele, am cateva, cam 3 asa... ;)
Trec zilnic pe langa hotelul ala in care ne-am vazut ultima data. Si tin minte ca desi nu a fost totul perfect, cel mai tare am regretat - nu faptul ca eu am dat ca impiedicata cu piciorul gol in pat, si am sangerat jalnic de la o rana idioata, ci ca a doua zi dimineata tu aveai chef, iar eu te-am refuzat.
Adevarul era ca mi-a fost teama ca daca te mai am o data, o sa doara ingrozitor dupa si ca nu o sa te pot uita.
Deci de teama. De lasa ce eram, ce sunt. De proasta.

Acum regret in fiecare dimineata. Si mai regret o data si seara cand ma intorc acasa. Tot pe acolo trec.
Daca citesti cumva, sa nu crezi ca sufar. Mi-a trecut.
Am pastrat amintirea luminoasa, si o lustruiesc din cand in cand . Sunt bucuroasa ca tu esti bine, ca te-am cunoscut asa cum te-am cunoscut. Ca esti acolo... in inima si-n mintea mea :P
Si nimeni nu mi te poate lua!
DA.

Luni dupa joi

Oboseala e tot cu noi. cu mine sigur e - pt restul lumii nu as baga mana nicaieri! :P

weekendul trece ca si cum nu ar fi fost. bine ca si eu am un talent aparte sa il trec doar cu cafele, filme, mancare, lecturi si somn. nimic prea solicitant, nimic iesit din comun, cat mai putina socializare, cat mai putina realitate.
si ma mai intreb de ce luni imi pare ca am revenit din fundul grotei :)))

Oboseala

ma uit in jur si vad ca e generala. asta nu ma linisteste, dimpotriva.
radem glumim dar in fiecare clipa murim putin... si asta se simte.
dimineata ma dau jos din pat, din ce in ce mai greu.

E ca si cum m-ar obosi lipsa unei vieti.

ce urat suna, ce groaznic este... ce o sa mai plang eu dupa timpul asta...
sau poate nu.

Asta vreau eu

Ca de cand nu ne-am vazut/auzit/... inteles unul pe altul, cred io ca a fost o lupta idioata intre orgolii, in care nimeni nu a invins, nu a castigat - doar am pierdut putin timp, energie si cateva sperante scoase de la naftalina (nu e sanatoasa treaba asta cu resuscitarea sperantei. daca a murit mai bine las-o moarta!) insa de atunci - au trecut 5 luni deja... uau si cum au trecut! eu nu am incetat sa ma gandesc si sa imi pun intrebarea aia pe care mi-a dat-o sub centura:

"Ce vrei tu, pentru tine?"

Cred ca pot sa spun acum dupa niste analize, comparatii si cantariri de vieti si situatii - ca nu vreau multe si nici nu vreau ceva complicat - vreau sa iubesc si sa fiu iubita! Asta vreau.

Si de fapt cred ca pana la urma ASTA E CAM TOT.

Am vazut aseara un film care mi-a dat speranta... ca inca nu e tarziu.
E bine deci.