hai si o noapte risipita!

azi-noapte.
crunt. cred ca era 3 si ceva... cand au venit gandurile peste mine, si apoi in blocul din fata mea, egzact in dreptul ferestrei mele - luminile de la etajele 2, 3, 4 - aprinse. wtf?!? cineva apoi iesise in balcon si scutura... la etj 3, noaptea, la ora 3!!! pe bune???
ca sa se inteleaga - eu de la 1, culcata in pat - lumina aia imi venea direct in ochi.
a, si pe urma a trecut si o salvare sau o masina de politie - ca imi lumina girofarul ala peretii de ziceai ca sunt la discoteca...
o noapte nedormita cum trebuie e clar o noapte risipita. sau macar sa fi facut altceva...
ganduri, griji - o sa se termine candva cu toata framantarea asta inutila?!?
ma intreb si apoi ma tem ca raspunsul nu e ala pe care il vreau eu.
ok. cum sa fac sa nu ma mai intreb???

in cautarea timpului pierdut

adica m-am intors la Proust, Marcel Proust - adica MP, si ori am luat-o razna dar si in poza parca aduce cu Mihai...

revenind - citesc in prezent: Partea I: Comray (1913), si partea a II-a: O iubire a lui Swann (1917), in ordine si pe rand, nu simultan :))) asta, dupa ce acum vreo 7 ani... daca nu mai mult, am inceput cu partea a 7a (care e si ultima, ca pe aia o aveam eu in biblioteca) si mi s-a parut sublima. In asta consta geniul autorului...ultima parte are tot atata sens si savoare chiar si citita independent de partile ce o preced. Eu una nici nu stiam atunci cand am descoperit si citit "Timpul regasit" - ambele volume, ca mai sunt inaintea lor multe altele...
pe astea doua le-am descoperit la frati-miu si le-am luat cu mine!
cartile, muzica si filmele - drogurile mele preferate.
ok, mai e si vinul rosu...

s-a dus euforia

si am revenit cu picioarele pe pamant. in mizeria de zi cu zi: proteste, decese, crime la metrou...
sa nu le lasam sa ne afecteze emotional, nu prea tare - cel putin. si in niciun caz nu acum in prag de Sarbatori... anul asta vreau sa le petrec cu multa voie buna!

ok, am risipit mult timp dar poate nu e prea tarziu sa incerc sa recuperez ceva din mine. din respectul meu de sine :)))
40 poate fi si un inceput - nu doar un prag psihologic :P
zic.

ciudat cum ceea ce m-a determinat sa accept schimbarea (locului de munca - de el e vorba in ecuatie) din ianuarie, hai februarie asta care vine, este chiar Erica. ma simt ca si cum am o responsabilitate in plus... fata de propria persoana, si DA vreau cand o sa stie vorbi si o sa ma intrebe chestii - sa nu imi fie rusine sa ii povestesc ce fac eu cu viata mea (si mai ales la serviciu).
Ok nu e ca si cum pana acum imi era rusine cu ce fac... doar ca raportat la cat castig rezulta ca fac un mare NIMIC.
mno.

Sper si ma rog sa fi ales bine si mai ales sa nu regret consecintele alegerii mele.
cum a zis un mare clasic in viata: "Sa fie bine, ca sa nu fie rau!"

atat de rar se intampla

atat de rar se intampla sa ma surprinda cineva in bine, si uite cum iar ma razgandesc si zambesc singura si promit sa ii scriu in continuare atata timp cat am sa am ce sa ii povestesc iar el va pribegi prin lume... cat o sa am internet - am sa ii scriu. 

se intampla din nou cum mi s-a mai intamplat - cand sunt gata sa renunt la el "definitiv", el sa faca ceva si sa ma intoarca pe calcaie - probabil nici nu o face intentionat, adica e ca si cum eu astept UN SEMN si evident ca sunt gata sa iau drept semn orice dovada ca stie de existenta mea. 

bai deci duminica dimineata cum ma gandeam eu asa ca s-a dus si mini vacanta vietii... si de azi iar inapoi in trafic si printre semeni napastuiti :))) adica eram cam fara chef de viata - pe scurt, pun mana pe telefon si citesc mirata pe messangerul de fb: "Mihai sent you a picture".  

Nah poftim!

in poza el, razand, tocmai ce coborase de pe muntele Athos dupa 3 saptamani, si cica era rupt de oboseala.

Dar rade!!! pt mihai sa rada - e ceva rar, cel putin eu nu imi amintesc sa il fi vazut razand asa sincer si cu pofta decat poate maxim de 3 ori in 15 ani. Uau. Mi-a facut bine sa vad poza asta... mai bine decat sa primesc o poza, pe care probabil a trimis-o la toata lista de fb, sau macar celor care stiu de calatoria lui, deci nimic special - nu a facut-o pt mine, dar mi-a trimis-o si mie si tocmai cand ma gandeam ca nu are rost sa ii mai scriu. Ba are! uite ca pt el inseamna ceva faptul ca primeste randuri scrise de acasa, de la cineva cu care a petrecut clipe frumoase... hai ca iar o iau pe aratura :)))

Iar el m-a surprins in bine si cu ceea ce face acum, cu faptul ca isi duce la indeplinire un vis. 

Bun, vedem ce va urma.