Asta fac. ascult cum bate vantul prin frunze... e soare, e cald si bine. Acum e cel mai bine! August a fost prea incins, mai incolo o sa fie prea rece sau prea trist fara frunze pe copaci...
Septembrie e de vis.
Asa ca visez. Visez cu ochii deschisi - mai bine asa decat sa incerc sa am vise lucide in care sa pot controla ce fac sau ce vreau. mai intai ar trebui sa stiu ce vreau - lucru care e greu si lucida fiind. sau nu prea sunt ? lucida vreau sa zic. :)))
De doua zile incoace ma gandesc daca sa ii scriu sau nu ceva de ziua lui. Maine e ziua lui - iar asta nu o pot uita nici sa vreau - pentru ca toata viata mea asteptam ziua de 15 septembrie cand incepea scoala, ca pe A doua venire :))) pentru mine era mai ceva decat Craciunul!!! Copil silitor si dependent de scoala ce eram si io :P
Asa ca ziua lui - a devenit practic Ajunul inceperii scolii. Cum sa uiti asa ceva?!?
Am sa-i scriu pur si simplu pentru ca imi place sa ii scriu. Il folosesc acum ca pe un pretext pt melancoliile mele meteo-sensibile (meteo-related adica).
Ca pe un fel de terapie cu melancolie...
Terapie ca sa ma vindece de sictir. Sictirul universal... asta care imi da tarcoale de la 17 ani asa. Nu stiu daca se mai vindeca, oricum nu mi-a venit inca de hac :P
Nu prea are cum - asta pentru ca am Credinta care e mai puternica decat orice sictir, dar... putina visare si vanare de vant nu a facut rau nimanui cred.
hai la multi ani, mihai!
