Cutia Pandorei

am impresia ca s-a creat un precedent - sau am depasit niste limite, mi-am iesit din zona de confort si am nimerit in aia de disconfort, cum ar veni.
pentru ca indiferent de rezultatul experimentului cu pozele - nu am fost tocmai fericita sa le fac.
dar am sperat ca ce a fost mai greu a trecut!
asa cum ma temeam - iar forteaza nota, impinge limitele si se joaca cu nervii mei.
sunt eu prea sensibila? prea pudica? prea mimoza?
n-as zice. si atunci? nu stiu.
ce e aiurea e ca am impresia ca a aruncat pisica la mine in poarta si incepe sa-mi puta!
cum era aia? "nicio fapta buna nu ramane nepedepsita".
egzact asa.

si am trecut testul cu brio

nici nu cred ca a fost un test. a fost pur si simplu exprimarea nonsalanta a unei dorinte. si cred ca se astepta sa fac ce m-a rugat. probabil ma stie mai bine decat cred eu...
sa zicem.
dar da, intr-un fel abject sunt mandra de mine! si reactia lui m-a satisfacut pe deplin pot spune :)))

mai am ceva timp de omorat pana plec la spital, asa ca imi permit sa bat campii pe aici si vreau cumva sa consemnez intamplarea - pentru o mai buna aducere aminte. nu stiu inca daca e bine sa imi aduc aminte, sau daca e bine sa ma gandesc asa des la el... avand in vedere ca nu am nicio garantie ca ne vom mai vedea.

insa pentru acum - imi convine. sexul de la distanta e perfect pe gustul meu... si feed backul e fantastic!
crazy in the head I am. maybe.

intre timp m-am gandit

si cred ca din partea lui e un compliment, sau cel mai apropiat lucru de o declaratie - atat cat e el in stare sa imi arate ca ii lipsesc si ca se gandeste la mine, chiar daca a tinut sa specifice egzact la ce parte din mine se gandeste, mno.
am stiut intotdeauna ca acolo se concentra atentia lui de fapt. si nu ma simt ofensata sau ceva, dimpotriva.
macar stiu ca e sincer, asa cum a fost de la inceput cam in toate privintele.
aia e. de aia am continuat sa ne vedem atata vreme, ce s-o mai dau pe sentimente... si are dreptate sa nu inteleaga de unde "pudismul asta" ...
ma alint sau ce puii mei ?!?

deci am o tema aproape artistica as putea spune :)))

se pare ca asa se manifesta criza varstei mijlocii - atat la el cat si la mine.
ok.

Libertatea e o crima am auzit

de ce e Libertatea o crima?
pentru ca se gandeste intotdeauna la ea, inaintea celorlalti, inainte de interesele grupului.
cum suna asta?
iar el imi spune ca iubeste prea mult viata, iubeste libertatea.
Libertatea sa ce? sa faca ce vrea.
asta spune tot, da?

nu suntem incompatibili, doar usor defazati.
moving on...

Asteptarea

nu reusesc sa ma decid daca timpul petrecut asteptand... diverse - e pierdut sau ... doar mort. 

el e totusi incarcat cu tensiuni si emotii si ganduri de toate felurile, deci nu e mort. e un timp inghetat, blocat cumva. astepti... si in timpul asta parca nu poti face nimic altceva pe de-a'ntregul. e un timp care nu iti mai apartine. dar in ce masura poti spune ca timpul in general iti apartine? doar felul in care te raportezi la el difera. pana la urma noi apartinem timpului, si nu invers. 

ma simt prinsa. si e din vina mea. eu am ales sa fiu acum aici asteptand... ce?

probabil ar fi timpul sa nu mai astept si sa imi bag piciorul.

va urma?

si totusi poate ca

bai, iar o iau la vale!

unde pana mai ieri imi era indiferent daca e aici sau pe alt continent, daca o sa ne mai vedem vreodata in viata asta, sau o sa ramana doar o amintire dureroasa, pe alocuri misto... ei poftim - a fost de ajuns sa imi scrie trei cuvinte si gata. dar nu trebuie sa am asteptari. si indiferent care e motivul pt care vrea sa ma vada, pentru care nu pleaca decat dupa ce ma vede - sa nu ma las afectata!
pot? inca nu stiu. o sa vad, dupa ce il vad...
m-a luat prin surprindere pentru ca nu ma asteptam sa il mai vad si poftim.
ce imi place e ca in situatia asta nu am mai fost niciodata. mereu ceva nou cu el. asta imi place.
si oricat as vrea sa il cred ca ii e dor de mine - si DA, aleg sa il cred, nu trebuie sa ma ia valul. cred ca mai degraba e un fel de ramas bun. adica definitiv si pe bune!
da, asta cred, vrea sa ma mai vada o data.
OK.
let's make it a good one.
one to remember...
:P

la asta nu ma asteptam

adica sa primesc sambata dupa masa mesaj de la el ca e in bucuresti! :))) pe bune??? bine ca nu am spus ca il plac mai mult de la distanta - dar asta am gandit. clar. adica de aia zicea ca ii e dor si altele? sau iar sunt paranoica? orice e posibil.
oricum e in bucuresti zilele astea, nu pt ca ii e dor de mine, ci pt ca are probleme cu chiriasii... si "nevolnica de vara-mea" asa s-a exprimat... ma intreb cum ar fi reactionat daca ma ocupam eu de apartamente si apareau probleme?!?
nu vom sti niciodata.
in concluzie - poate ne vedem zilele astea. da, poate.
ciudat cum distanta sau lipsa ei poate schimba atat de radical perspectiva.
astia suntem - atat de relativi incat... ce rost mai are toata agitatia cand te gandesti ca data fiind o alta situatie, aceiasi oameni se vor comporta cu totul diferit.
nu exista garantii. decat ca vom muri. iar ce inseamna asta... inca nu se stie.
ok.

Bobotov Kuk

Acolo este in prezent. prezentul simplu. mi-a dat si poze, apoi un video call in care am reusit sa admir pe fundal, muntele inecat in nori gri. asta asteapta sa se duca norii ca sa poata urca pe varf. am ras...de mine, de el, iar mi-a repetat ca eu par neschimbata... iar a spus prostia cu de ce nu fac eu un copil?!? 

si pe urma mi-a spus ca ii e dor de mine. da, frate. raspicat asa. ii e dor de mine... dupa dezmatul din albania si toate alea, asta e concluzia la care a ajuns. mno. si dupa ce chiar ieri vb si din nou am spus ca nu ma bag sa ii administrez eu apartamentele alea inchiriate. 

Si l-am intrebat daca e fumat, si nu. in muntenegru oamenii aia nu sunt asa permisivi sau libertini cu iarba... deci cam asta.

El risipeste timp asteptand sa treaca norii sau sa apara "vreun cur interesant", eu risipesc timp asteptand sa ma loveasca inspiratia... sau soarta. una din doua.

later edit
scriu aici ca sa nu uit - cum a justificat mihai insistenta cu care imi repeta ideea cu facutul de copii. deci - si-a dat seama ca pe lume sunt multi oameni "urati...da' urati, si prosti!!!" si ca tocmai astia "urati si prosti" se inmultesc cel mai tare. "pai??? si noi ce facem???"
la faza asta trebuia sa ii raspund - pai ce sa facem? tu umbli pe coclauri... si eu cu cine sa il fac? =))) dar as fi mintit, si nu vreau. nici copil, nici sa mint.
 mno.

e mai mult decat atat

e o viata risipita, nu doar timp. bine inca nu am ajuns la final... desi nu am cum sa stiu asta :))) dar daca ar fi sa contabilizez realizarile - concluzia nu ar fi vesela.
de fapt ce e o viata? e o bucata de timp cuprinsa intre nasterea si moartea cuiva. deci timp. deci am zis bine cum am zis cand am dat numele blogului - Timp risipit. aia e. nici mai mult, nici mai putin.

macar nu mi-am risipit sentimentele! pe astea le-am investit si impartit cu grija. chiar cu zgarcenie as zice :P

lasa ca e bine asa.

breakfast of champions

care a constat din:
- o banana
- un ou fiert
- o cafea
- o gura de vodka... asta ca sa termin sticla, si sa marchez iesirea lui messi din scena CM2018. mno.
totusi - o bucurie malefica - eliminarea portugaliei de catre Uruguay :))) le-a tras-o Cavani!
minunat. m-a uns pe orgoliul ranit :))
stiu ca e doar un joc, dar e un joc cu implicatii - atata timp cat te implici in el, si eu reusesc s-o fac, daca am cu cine sa empatizez. perfect.

acum sper ca Uruguay sa razbune tara lui messi si sa trimita franta acasa. atat. restul nici nu mai conteaza.

in alta ordine de idei - mihai se pare ca astepta un semn din partea mea, si mi se pare corect din moment ce eu am inchis taraba dupa ce mi-a zis-o pe aia ca isi "retraieste adolescenta" in albania... m-am vexat. exact asa.
ei, mi-a trecut si i-am scris si m-a inundat cu poze faine si nu numai.
deci el era ok, eu nu eram cu toti boii acasa.

Alice in chains - uitasem cat imi place muzica lor si unde ma transpune... in cele mai frumoase momente ale adolescentei mele :)))

vineri seara cartofi la cuptor si rosu sec

in cazul asta timp risipit se considera ala pe care l-am pierdut tot neintelegandu-ne unde si cum sa ne vedem... eu cu cherie. din cauza de orgolii, de comoditate, de bad karma - sau ce o mai fi, reusim greu si la intervale mari sa ne vedem, desi ne simtim atat de bine impreuna cand o facem. si practic tine si asta tot de terapie - ne varsam sacul cu mizerii si ne trece de amar dupa ce vorbim despre toate durerile acumulate in timpul cat a durat distanta dintre noi.

dar nah... probabil ca tocmai faptul ca ne sincronizam atat de greu, e cel care da valoare adaugata confesiunilor noastre atunci cand au loc.  sau asa imi spun eu mie ca sa imi justific cumva dificultatea pe care ne-o pun tentativele noastre de a ne vedea mai des. ca pur si simplu nu ne iese! mno.

dupa seara de ieri... ma astept sa ne mai vedem la toamna. :))) probabil pana atunci o sa citesc si cartile pe care mi le-a dat, asa ca o sa ne vedem ca sa i le dau inapoi - adica doi iepuri dintr-o lovitura: scop terapeutic si scop practic. asta e cinismul din mine care vb acum. in vremurile astea, e mare nevoie de cinism.

de cinism si de vin rosu ;)

marti 19

azi e marti ceea ce inseamna ca ieri pe vremea asta era luni. si de ce uraste lumea ziua de luni? daca nu era lunea prima zi a saptamanii, ar fi fost martea. era mai bine? marti cica mai are si 3 ceasuri rele :))) si sa incepi saptamana cu ele pe cap, parca nu suna bine. sau daca ar fi fost marti in loc de luni, s-ar fi mutat si ceasurile rele de marti la luni, sau in alta zi care ar fi picat la rand?!? aberez, evident.
dar ideea e ca omul are darul de a se plange din orice, si de a nu-i conveni nimic. cam de kkt "dar" as zice.
te plangi de viata cand nu te doare nici in fund, dar nu realizezi cum ar fi sa te doara si un dinte! atunci ce ai mai aprecia viata asta asa cum e ea, dar fara durere...
iti urasti serviciul si seful si colegii, dar cum ar fi sa nu il ai deloc? sa fii somer e si mai groaznic. si stiu - am trecut si eu pe acolo... 6 luni, acum 6 ani, si mi-a ajuns!
asa ca imi iubesc viata - si sanatatea care este :)) si imi iubesc locul de munca cu tot ce imi ofera si cu tot ce implica. aia.
Love my life

Ca Acasa

Vreau sa zic ca am inceput sa ma simt ca acasa aici, pe acest blog, in acest decor pe care mi l-am ales - confortabil, comod, cu iz de mucegai si de trecut :)) asta nu suna a acasa dar fie. Culorile imi plac!
Se potriveste si cu vremea de afara. Ma simt in elementul meu.
Imi pusesem ceva sperante in Messi si meciurile Argentinei sa ma scoata din rutina si plictis, sa imi dea niste emotii si energie pozitiva - dar inceputul nu e ce visam. Ba e chiar opusul. Adica tinand un scor intre performantele lui Messi si cele ale lui CR7, mi-ar da cu minus.
Minus 1 pentru Messi - care a reusit sa rateze un penalty, in timp ce CR7 are 3 goluri la activ.
Dar m-am surprins mai mult amuzata si oarecum blazata de toata treaba... mai ales ca altii incercau sa ma agite pe subiect. 
Probabil m-am maturizat si io. sau mi-a trecut de fotbal. Mno.

2."what the fuck is this?"

parca asa era. si chiar se potriveste. poate e varsta... anii care s-au adunat in spate si care ma apasa. la varsta mea, jeni acterian murea - de boala de care el se trateaza, dupa o viata de intrebari si zbucium sufletesc... 

empatizez cu ea. ma regasesc in multe din starile si gandurile ei. iar sinuciderea NU, nu este o optiune nici pentru mine. dar nici boala. mie una imi e mai frica de suferinta fizica decat de moarte in sine. deci nu. 

chiar daca mi-ar zice cineva ca prin suferinta as transcede cumva si mi-as depasi conditia ingrata de vierme, tot nu. doar ca nici asta nu e dupa mine. 

dar asa cum 17 ani e fost varsta luciditatii absolute - 41 e varsta panicii absolute, momentul de cotitura cand din visare si sublima inconstienta risc sa pic in noada si sa-mi rup gatul :)))

sau mi se pare? 

desi am impresia ca dupa ce trece si varsta asta - ma asteapta blazarea. eterna, inevitabila blazare!

wtf. 

L-am risipit pe tot ma tem

Asa simt. ca nu am facut decat sa imi omor timpul, ca mi-am risipit talentul si viata?!? ca nu am stiut sa investesc in mine sau in oameni.
si sentimentul asta vine din faptul ca nu am nimic de adunat de nicaieri. e un vid tacut in mine si in viata mea.
astenia de primavara loveste in plin, asa s-ar traduce insemnarea asta :)))
insa e adevar in ea. si nici macar nu doare, de parca m-as fi anesteziat cumva.
macar exista Erica. speranta luminoasa ca poate prin ea... sa mai salvez ceva!
Timpul asta petrecut cu ea, pana azi si de acum incolo - sa imi dea un sens, ceva.
La fel pot investi timp in familia mea, mama, frate, verisoara...
nu stiu ce am, zici ca mor curand si caut sa imi investesc ultimele resurse ramase aici pe pamant. nu am altceva decat Timp. restul sunt nimicuri...
Marin Preda are un roman "Risipitorii". poate ar trebui sa-l recitesc.

Razbim noi cumva la lumina

azi ninge si e frig afara, in conditiile in care ieri se pare ca erau 18 grade si soare...
pentru ca nu exista garantii ca daca azi e senin si bine va fi la fel si maine. de fapt nu exista nicio garantie, decat ca vom muri. :)))

deci e bine. nu ma mai torturez cu grijile mele futile. ce va fi va fi!
mi-a trecut si furia/frustrarea/paranoia aia ca mihai ar fi dezamagit de mine ca nu am vrut sa il ajut cu administrarea apartamentelor... wtf. am avut un deja-vu, iar imi testeaza limitele, iar vrea mai mult de la mine decat pot eu da, cand de fapt totul e in mintea mea si pe el iar il doare undeva. nu voi sti niciodata, nu pot decat fabula si nu e sanatos s-o fac!
fara presupuneri.
oricum a ajuns in Ierusalim si a zis ca face o rugaciune pentru mine.
iar daca eu nu l-am dezamagit, l-au dezamagit locurile sfinte.
nu cred ca a pornit in directia buna... cum zicea si Marin Sorescu in Iona - raspunsurile trebuie cautate inauntru, nu in afara. Inauntru, in noi... aia e directia corecta.

- si acum, daca stau sa ma gandsc, tot eu am avut dreptate. am pornit-o bine. dar drumul, el a gresit-o. trebuia s-o ia in partea cealalta.
- (striga) Iona, Ionaaa! E invers. totul e invers. dar nu ma las. plec din nou. de data asta, te iau cu mine. ce conteaza daca ai sau nu noroc? e greu sa fii singur.
- (scoate cutitul) Gata, Iona? (isi spinteca burta) Razbim noi cumva la lumina.

maine e ziua cea mare

zici ca merg la spanzuratoare, sau ca ma marit :))) cum ar fi?

tocmai ce am vb cu mihai pe fb. e in Samos... unde o fi si asta - in insule. cica cele mai bune portocale le-a mancat acolo, si niste friptura de capra pe varza si inca la un pret rezonabil!!! din cauza apropierii de granita cu turcii care practica preturi decente spre deosebire de greci. 

mai invat si io... 

ok, stiam ca grecii sunt zgarciti - strabunicii au fost greci, deci ma resimt :P

sa revin la ale mele. mihai e o distractie, tot asa cum distractii sunt si Adam Lambert sau Peaky Blinders. aiurea din partea mea sa ii pun in acelasi plan pe mihai si adam, sau serialul cu irlandezii... dar la drept vorbind - chiar daca mihai e mai real decat restul obsesiilor mele, distanta il face oricum intangibil - deci zic bine ca e pe acelasi piedestal cu Adam. 

tot pe youtube ii vad pe amandoi zilele astea :)))

maine, vineri, 9 feb 2018 - ii spun roxanei ca plec de la ea. am visat ca ii spusesem si era chiar bucuroasa... imi si gasise inlocuitor - o tipa care semana cu ea. eram invidioasa, desi usurata - ca uite si io imi faceam griji ca proasta... dar parca si biroul se schimbase, era intr-o cladire cu spatii deschise, si balcoane si birouri invecinate in care erau niste tipi misto, si imi ziceam - acum cand plec eu, nu puteau fi aici si inainte?!? deci imi parea rau, iar roxanei i se rupea. 

cica in realitate e pe dos. nu stiu. nu stiu nici cum o sa fie dupa ziua de maine... 

tot ce sper e sa mergem mai departe si eu si ea - fara regrete!

primim, dar mai si dam inapoi

zic.
:))) asta in capul meu se leaga de o intrebare usor idioata pusa de un reporter lui adam lambert - pentru ca luni iar am pus poze cu el pe unicorn :))) in curand o sa am si un motto:/daca e luni, e lambert/ :P
asa - deci intrebarea: do you like more GIVING or RECEIVING? doh...
iar el like a nice Jewish boy - that he is, si inca unul gay - on top of it all, a ras in prima instanta si a zis GIVING. ok...
Ideea e ca toate actiunile noastre sunt interconectate si cumva conditionate sau corelate cu ceea ce ni se intampla. adica partea aia legata de karma care e ca un bumerang, si care zice ca ce faci sau pui tu in lume, ti se va intoarce!
asa ca si eu adun acum rautati ieftine - pe care am sa consider ca le intorc cand am sa imi dau preavizul, la fel - din amintirile frumoase pe care le am cu el, am canalizat energii pozitive ca sa fac acum gestul asta de a-i aranja vlogul... gest pt care in continuare cherie ma considera fraiera ca "il las sa profite de mine"... dar eu stiu mai bine.
pentru mine fac asta. pt starea mea de bine. si pentru ca ne leaga fire invizibile pe care nu le pot inca smulge din mine.
" 'cause we all have a HEART..." and
"all we need in this life is SOME LOVE".
tot adam lambert ;)

asta nu e timp risipit

timpul pe care il sacrific pentru vlogul lui, ca pana la urma bineinteles ca am acceptat sa ma ocup de el - in masura in care am timp si chef si a adaugat el - imi face placere... asa ca, nu as fi avut nicio scuza sa zic nu - decat daca as fi fost o scorpie frustrata si i-as fi purtat pica pt ceva, ceea ce nu este cazul!
am iertat tot, chiar daca nu am uitat - ca nu pot, nah - emotiile bune rele isi lasa o amprenta adanca, deci nu pot uita dar aleg sa iert si vreau sa am de-a face cu el atata timp cat se va putea.
mno.
deci e un fel de timp investit... investit intr-o actiune constructiva, mai invat si eu cate ceva, simt ca fac si un bine pe undeva... toata lumea castiga - zic.
oricum pana plec de aici, am timp si pentru asa ceva. am timp si sa ma uit la interviurile lui adam lambert pe youtube... :))) sunt intr-o pasa pro-gay ce pot sa zic? de fapt e mai mult o obsesie aprinsa pentru el si pentru sexualitatea lui care o activeaza pe a mea, doh.
chiar ca "there's something not right about me." :)))

luni de fiere?

pe bune? :)) normal ca nu. dramatizez.

ideea e ca nu am chef de nimeni si nimic. macar sunt singura la birou, cum sunt de multe ori de altfel - nu cred ca ma ajuta treaba asta, am prea mult timp de risipit io cu mine si gandurile mele albastre. dar sunt sigura ca daca nu ar fi asta as gasi altceva care sa nu imi convina.

deci e doar o zi de Luni, de ianuarie, fara zapada.
ca si cum zapada m-ar ajuta. habar n-am.
mihai mi-a scris cat de trist a fost anul nou petrecut in atena. nu ma asteptam sa fie chiar asa. inca nu i-am raspuns la propunerea lui de a administra eu vlogul. pentru ca nu stiu nici eu daca vreau. mai grav - nu stiu nici macar CE vreau.
nimic nou. nu-i asa?

si totusi ar fi timpul sa-mi dau seama odata! *&^%$#@!~

alt ianuarie

dar fara zapada, neam. pai anul trecut pe vremea asta inotam prin nameti si nu razbeam pana la birou. acum e soare, si cald... si tot nu ma ajuta sa ma bucur de viata si sa nu mai simt ca pierd timpul la greu, timpul care se duce si nu mai vine inapoi. aia e. eu zic ca imi asum risipa asta dar adevarul e ca nu ii pot anticipa efectele sau si mai rau - regretele care poate au sa ma cuprinda... sper sa nu, dar nimic nu e sigur - asta o stiu bine. 

asa. 

pe blogul unicornului am declarat oficial perioada de procrastinare. eu cu mine am decis ca nu mai poate dura totusi chestia asta, deci MARTI, 09 - o sa am Discutia. 

ce va fi - va fi :)) daca e sa fie. din pacate stiu sigur ca nu va fi cu bucurie. asta e cel mai dur. ca dupa ce am sa imi vars sufletul nu o sa primesc niciun premiu (decat - sper eu - o liniste sau usurare interioara...) ba din contra prevad ca armonia de la birou va fi ceva de domeniul trecutului...

totusi - as fi placut surprinsa sa nu fie asa. adica sa fie doar in capul meu toata apocalipsa asta. 

asa ca mai e putin, mai e un pic - pana la marele NIMIC. :)))

ps. parca doar inainte de BAC aveam starile astea de sfarsit de lume, si aveam dreptate intr-un fel. odata cu BACul o lume a luat sfarsit. 

Gata. Curaj gaina, ca te tai! doh :)))