daca eu nu, el nici atat.

Daca ii scriu eu, raspunde. chiar prompt as zice. recunosc imi face placere sa ii scriu, dar nu e sanatos. imi da iar iluzia aia ca e acolo pt mine, ca ma pot baza pe el cand stiu prea bine ca nu e asa. In general nu te prea poti baza pe nimeni, cu atat mai putin pe cineva care a iesit din viata ta, daca a fost vreodata cu adevarat in ea - sau era doar iluzia mea...iluzia mea optica preferata :))) ok, zile proaste si vreme umeda si rea. Am ajuns la a 3-a "cafea" si e putin dupa ora 12. mno. a se observa cum din respect pentru adevaratii bautori de cafea, si cafeaua originala - denumesc pliculetele mele de Jacobs Velvet - "cafea". asa.
Deci concluzia sanatoasa ar fi sa ma opresc din terapia asta cu scrisul catre mihai, si sa nu ma mai imbat cu apa chioara cum ca el chiar ar astepta cuvintele mele.
Pai da.

ma gandesc ce am pierdut

In zile ca asta, in care ma gandesc ca mai bine ramaneam in pat pana spre pranz... vin aici si incerc sa imi vars amarul. Dupa o seara cu Erica, in care am ras si ne-am iubit si parca nu mai exista nimic in afara de ea - cum e posibil asa ceva??? - ziua de dupa, cand vin s-o ia...lasa un vid enervant in casa si viata mea. Contrastele nu ma avantajeaza. Recele dupa caldura emanata de aia mica, imi cade greu. Asta nu inseamna ca regret ca nu am si eu piticul meu, nu, deloc. Raman pe pozitie - nu sunt facuta sa fiu mama si nici nu duce lipsa lumea asta de inca o progenitura, in speta a mea. Nu.
Dar felul in care ma simt cand Erica e doar a mea, fara frati-miu, fara cumnata... fara ca lumea sa ne vada... e atat de minunat incat...