Razbim noi cumva la lumina

azi ninge si e frig afara, in conditiile in care ieri se pare ca erau 18 grade si soare...
pentru ca nu exista garantii ca daca azi e senin si bine va fi la fel si maine. de fapt nu exista nicio garantie, decat ca vom muri. :)))

deci e bine. nu ma mai torturez cu grijile mele futile. ce va fi va fi!
mi-a trecut si furia/frustrarea/paranoia aia ca mihai ar fi dezamagit de mine ca nu am vrut sa il ajut cu administrarea apartamentelor... wtf. am avut un deja-vu, iar imi testeaza limitele, iar vrea mai mult de la mine decat pot eu da, cand de fapt totul e in mintea mea si pe el iar il doare undeva. nu voi sti niciodata, nu pot decat fabula si nu e sanatos s-o fac!
fara presupuneri.
oricum a ajuns in Ierusalim si a zis ca face o rugaciune pentru mine.
iar daca eu nu l-am dezamagit, l-au dezamagit locurile sfinte.
nu cred ca a pornit in directia buna... cum zicea si Marin Sorescu in Iona - raspunsurile trebuie cautate inauntru, nu in afara. Inauntru, in noi... aia e directia corecta.

- si acum, daca stau sa ma gandsc, tot eu am avut dreptate. am pornit-o bine. dar drumul, el a gresit-o. trebuia s-o ia in partea cealalta.
- (striga) Iona, Ionaaa! E invers. totul e invers. dar nu ma las. plec din nou. de data asta, te iau cu mine. ce conteaza daca ai sau nu noroc? e greu sa fii singur.
- (scoate cutitul) Gata, Iona? (isi spinteca burta) Razbim noi cumva la lumina.