Ce astept eu de la viata? Ce vreau pentru mine?
M-ai intrebat asa cum intrebi - incotro o iei? la stanga sau la dreapta? adica ca si cum te asteptai sa am un raspuns la indemana, un plan bine stabilit sau macar o dorinta ascunsa, ceva in cap pe tema asta. Si eu? Nimic. Parca eram in scoala cu lectia neinvatata.
Acum ma bantuie.
În fiecare dimineață mă trezesc cu gândul că mi-am condus cu totul neînțelept viața, că nu mi-am folosit deloc, sau, oricum, insuficient creierii din dotare în conduita zilnică. Beau cafă şi gândul ăsta-mi dispare pentru exact 24 de ore. Cred că strategia după care mi-am condus instinctiv viaţa s-ar putea numi "conformism ofensiv", adică am făcut repede-repede ce aveam impresia că pretinde societatea de la mine, iar timpul şi spaţiul rămas le foloseam exclusiv pentru mine, după pofta inimii, în limitele pe care le percepeam ca fiind inerente propriei mele personalităţi. Sau ceva de genul ăsta...
RăspundețiȘtergere