Mult timp trebuie sa fi pierdut eu imaginand niste intalniri imposibile, sau improbabile - noi doi, pe strada, in centru... peste niste ani: eu cu niste experiente de viata la activ, ceva gen - un copil, un divort... o cariera acaparatoare (adica nimic din ce imi doresc cu adevarat - doar ce se cere pe piata :))) si tot ruland scenarii imi dadeam seama cat de neverosimil e totul.
cat de ALTFEL ar trebui sa fie viata mea.
si cand m-ai intrebat CE vreau eu de la viata pt mine... s-a rupt filmul.
macar de m-as fi trezit din somn in clipa aia.
haha, si eu faceam asa pe vremuri.
RăspundețiȘtergereacum nu mai am nici macar energie sa visez sau sa imaginez :))))
Sa mor- sa dorm :)))
sa dorm sa mor sa nu mai imi pese de mine... ca de restul oricum nu imi pasa. incep sa cred ca de acolo mi se trage - de la NEPASARE.
RăspundețiȘtergere"mama, mai naste-ma o data."
las-o balta!
si ma tem ca asta nu e tot... urmeaza repercusiunile sortii!!!
urmeaza doar sa te roada constiinta ta. Mai citisem undeva ca iadul este propria constiinta, si ca dupa moarte vom fierbe la foc marunt in ea :)))
RăspundețiȘtergereEu cred ca asta e cel mai rau lucru care te asteapta, sa te judeci, la nesfarsit, cu cruzime