Inca una, alta duminica cu familia, de ce ma simt ca si cum as prefera sa stau acasa, sa vad seriale, sa vad meciul de la cinci, sa fac ce vrea muschii mei mai curand decat sa merg in excursie la Cornetu ?!?
ca nu sunt intreaga la cap - probabil, sau poate intr-atat de nebuna si salbatica am devenit incat nu ma mai suport decat eu pe mine, si eventual pe messi - dar si pe el doar pe ecranul televizorului, ca nu se stie daca am ajunge cumva prin nu stiu ce intamplate cataclismica in aceeasi incapere - daca am avea ceva sa ne zicem, sau daca ne-am suporta. mno.
hai ca a iesit soarele, asa ca sa-mi faca cumva in ciuda mie... sau nu stiu. nu chiar toate se leaga de mine, de ce nu imi intra asta in cap odata???
azi nu va fi timp pierdut, timpul pierdut e ala pe care il omor eu in fiecare zi a saptamanii...
ca ma simt jalnic si ca o jigodie nerecunoscatoare - asta e alta treaba, una care tine de domeniul clinicii medicale probabil. adica stiinta aia care pune diagnostice pe cap de nebun, cum ar veni.
Pana la urma e doar o duminica cu familia... si tot ce nu te omoara te face mai afurisit.
Cata afurisenie mai incape in mine oare?
Nici mie nu imi plac mereu reuniunile de familie. Cateodata chiar sunt asa de naspa ca stric cheful tuturor.
RăspundețiȘtergereAsa e viata. Nu putem sa fim toti blanzi si buni si rezonabili.
eu evit sa stric cheful familiei, mai degraba stau acasa sau daca ma duc - fac pe dracu' in patru sa ma simt bine. adica ma sacrific pt arta - bag rosu sec si ma binedispun ;)
Ștergereiar rezonabila nu sunt nici macar cu alcool la bord :)))