Cand intelegi ca nu e doar Timpul cel pe care il risipesti, ci te risipesti pe Tine... bineinteles ca e prea tarziu. Sansele s-au dus, oportunitatile, relatiile s-au perimat, oamenii nu mai sunt, posibilitatile s-au redus - Timpul trece si iti ia cu el tot ce credeai ca e al tau si face parte din tine. Parte din tine face doar materia - fizicul, corpul, organele... care si ele se degradeaza in timp :)))
Ma gandesc daca e ceva care scapa actiunii distructive a trecerii timpului.
Amintirile? pana si pe astea timpul le ajusteaza... cad victima memoriei afective si afectate de Timp. si pana la urma se sterg. Istoria se altereaza dupa interese.
Daca mai vine si un Alzheimer...
Stai ca de fapt asta ar putea fi chiar tare - ca se sterge cumva pana si notiunea de trecere a timpului. Ajungi sa traiesti in Prezentul continuu. Asa sa fie?
Desi ideea e interesanta, sper totusi sa nu aflu pe propria persoana.
Cand ziceam ca nu mai am ce spera :)))
imi place la nebunie cum scrii, desi stiu ca scrisul asta tasneste din nefericire.
RăspundețiȘtergere"trei petunii subtirele farmec dand regretelor stau de vorba intre ele, ce ne facem, fetelor?"
propun ca pt fiecare insemnare sa faci un desen care sa se potriveasca. un Alzheimer, va rog! :D
ce mai provocare pe capul meu...
RăspundețiȘtergeremi-e mult mai simplu sa arunc cu cuvinte, decat sa desenez. de ce oare? pt ca atunci cand scriu - eu ma joc.
desenul/pictura prea le iau in serios.
asta trebuie sa fie problema!
hai fata ca poti sa te joci si cu creionul si culorile :P
RăspundețiȘtergere