ma uit in jur si vad ca e generala. asta nu ma linisteste, dimpotriva.
radem glumim dar in fiecare clipa murim putin... si asta se simte.
dimineata ma dau jos din pat, din ce in ce mai greu.
E ca si cum m-ar obosi lipsa unei vieti.
ce urat suna, ce groaznic este... ce o sa mai plang eu dupa timpul asta...
sau poate nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu