s-a dus euforia

si am revenit cu picioarele pe pamant. in mizeria de zi cu zi: proteste, decese, crime la metrou...
sa nu le lasam sa ne afecteze emotional, nu prea tare - cel putin. si in niciun caz nu acum in prag de Sarbatori... anul asta vreau sa le petrec cu multa voie buna!

ok, am risipit mult timp dar poate nu e prea tarziu sa incerc sa recuperez ceva din mine. din respectul meu de sine :)))
40 poate fi si un inceput - nu doar un prag psihologic :P
zic.

ciudat cum ceea ce m-a determinat sa accept schimbarea (locului de munca - de el e vorba in ecuatie) din ianuarie, hai februarie asta care vine, este chiar Erica. ma simt ca si cum am o responsabilitate in plus... fata de propria persoana, si DA vreau cand o sa stie vorbi si o sa ma intrebe chestii - sa nu imi fie rusine sa ii povestesc ce fac eu cu viata mea (si mai ales la serviciu).
Ok nu e ca si cum pana acum imi era rusine cu ce fac... doar ca raportat la cat castig rezulta ca fac un mare NIMIC.
mno.

Sper si ma rog sa fi ales bine si mai ales sa nu regret consecintele alegerii mele.
cum a zis un mare clasic in viata: "Sa fie bine, ca sa nu fie rau!"