parca asa era. si chiar se potriveste. poate e varsta... anii care s-au adunat in spate si care ma apasa. la varsta mea, jeni acterian murea - de boala de care el se trateaza, dupa o viata de intrebari si zbucium sufletesc...
empatizez cu ea. ma regasesc in multe din starile si gandurile ei. iar sinuciderea NU, nu este o optiune nici pentru mine. dar nici boala. mie una imi e mai frica de suferinta fizica decat de moarte in sine. deci nu.
chiar daca mi-ar zice cineva ca prin suferinta as transcede cumva si mi-as depasi conditia ingrata de vierme, tot nu. doar ca nici asta nu e dupa mine.
dar asa cum 17 ani e fost varsta luciditatii absolute - 41 e varsta panicii absolute, momentul de cotitura cand din visare si sublima inconstienta risc sa pic in noada si sa-mi rup gatul :)))
sau mi se pare?
desi am impresia ca dupa ce trece si varsta asta - ma asteapta blazarea. eterna, inevitabila blazare!
wtf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu