in cazul asta timp risipit se considera ala pe care l-am pierdut tot neintelegandu-ne unde si cum sa ne vedem... eu cu cherie. din cauza de orgolii, de comoditate, de bad karma - sau ce o mai fi, reusim greu si la intervale mari sa ne vedem, desi ne simtim atat de bine impreuna cand o facem. si practic tine si asta tot de terapie - ne varsam sacul cu mizerii si ne trece de amar dupa ce vorbim despre toate durerile acumulate in timpul cat a durat distanta dintre noi.
dar nah... probabil ca tocmai faptul ca ne sincronizam atat de greu, e cel care da valoare adaugata confesiunilor noastre atunci cand au loc. sau asa imi spun eu mie ca sa imi justific cumva dificultatea pe care ne-o pun tentativele noastre de a ne vedea mai des. ca pur si simplu nu ne iese! mno.
dupa seara de ieri... ma astept sa ne mai vedem la toamna. :))) probabil pana atunci o sa citesc si cartile pe care mi le-a dat, asa ca o sa ne vedem ca sa i le dau inapoi - adica doi iepuri dintr-o lovitura: scop terapeutic si scop practic. asta e cinismul din mine care vb acum. in vremurile astea, e mare nevoie de cinism.
de cinism si de vin rosu ;)
ce bine arata cartofii
RăspundețiȘtergere